Fertilizarea in vitro este cea mai eficienta, si ultima etapa terapeutica in cazul cuplurilor infertile. Aceasta procedura cuprinde o secventa de etape ce au ca si scop fertilizarea ovocitului in laborator inafara corpului femeii. In cele mai multe cazuri se practica dupa ce toate celelalte metode de reproducere umana asistata au esuat.
Pas cu pas acestia sunt urmatorii pasi ce trebuie urmati, in mare.
Inainte de inceputul protocolului de FIV este necesara evaluare organelor genitale feminine interne, uter si trompe uterine, cu posibila necesitate de corectie chirurgicala atunci cand este cazul. Evaluarea hormonala initiala, cu accentul pe functia tiroidiana si rezerva ovariana, cat si screening ul ambilor parteneri pentru boli cu transmitere sexuala si spermograma/spermocultura partenerului vor fi efectuate premergator protocolului de stimulare ovariana.
Majoritatea pacientelor necesita medicatie in vederea stimularii ovariene pe un ciclu de aproximativ 8-14 zile, media fiind undeva la 10-11 zile. La o stimulare ovariana se extrag un numar de aproximativ 10-15 ovocite pentru o pacienta standard, in doze standard. Cu toate acestea, nu toate ovocitele obtinute nu sunt fertilizate in urma procedurii.
Medicul curant, specialist in infertilitate, va ajusta doza in functie de anumiti parametrii, in asa fel incat sa se obtina acest numar ideal de ovocite si sa se evite sindromul de hiperstimulare ovariana.
Medicatia in cadrul fertilizarii in vitro este injectabila, si este necesara monitorizarea atat a parametrilor hormonali (prin analize de sange) cat si prin ultrasonografie.
In momentul in care ultrasonografia deceleaza un numar eficient de foliculi, de dimensiuni peste 17 mm, cu un nivel de estradiol adecvat, se realizeaza declansarea ovulatiei cu o injectie de hCG (human chorionic gonadotropin) sau cu un alt preparat pentru maturarea ovocitelor si pregatirea lor pentru a fi fertilizate.
De la acest trigger se realizeaza punctia foliculilor la un interval calculate inte 34 si 36 de ore. Punctia ovariana se realizeaza sub anestezie intravenoasa de scurta durata, este nedureroasa si pacienta este atent monitorizata de catre un anestezist. Se patrunde transvaginal sub control ecografic cu un ac subtire prin care se aspira lichidul follicular ce contine ovocitele. Intreaga procedura dureaza intre 15 si 30 de minute.
Lichidul follicular colectat se preda embriologului ce va numara sub microscop ovocitele recoltate, fiind notate si stabilindu-se maturitatea lor. Aceste ovocite mature prelucrate se pun intr-un vas special impreuna cu proba de sperma preparata in prealabil.
Exista 2 metode de fertilizare a ovocitelor: fertilizarea clasica sau injectarea intracitoplasmatica a spermatozoidului (ICSI). Metoda folosita este individuala cuplului in functie de cauza infertilitatii. Pentru fertilizarea clasica, in urma prepararii ovocitelor si a spermei acestea se pun in mediu de cultura intr o placa petri pentru ca spermatozoidul ca fecundeze ovocitol. Pentru ICSI in placi special cu mediu de cultura, sub monitorizarea microcopica, utilizand instrumente speciale, se injecteaza cate in spermatozoid atent selectionat in cate un ovocit. In ambele cazuri se citeste fertilizarea ovocitelor in dimineata urmatoare.
In functie de numarul ovocitelor fertilizate se poate estima numarul de embrioni la care ne asteptam. Trendul actual militeaza pentru cultura la blastocyst (embrion de ziua 5) cu un grading bun stabilit de catre embriolog, cu mentiunea ca in cazuri selectionate se efectueaza in mod corect si embriotransferul de ziua 3.
De la momentul punctiei, in cazul in care embriotransferul se efectueaza pe acelasi ciclu de procedura, se incepe suportul de faza luteala prin administrarea de progesteron sub diferite forme pentru a pregati uterul.
Toate aceste etape nu fac decat sa mimeze in vitro ceea ce se intmpla in vivo pentru ca o femeie sa ramana insarcinata.
Embriotransferul in momentul actual este recomandat sa fie facut cu un singur blastocyst. In trecut se prefera transferul multiplu (doi sau chiar trei), insa riscul de esec si complicatiile ce vin la pachet cu o sarcina multipla au facut ca specialistii sa prefere single embriotrasferul.
Procedura de embriotransfer este una nedureroasa, asemenea unei consultatii de rutina. Sub ghidaj ecografic transabdominal se transfera embrionul printr-un cateter special, flexibil si subtire. Restul embrionilor obtinuti sunt crioprezervati si pot fi transferati in lunile urmatoare.
La 12 zile dupa embriotransfer se recomanda efectuarea unui test de sarcina seric (din sange) pentru a confirma sarcina. Se va monitoriza evolutia pana in jurul varstei gestationale de 9-10 saptamani, sub medicatie de sustinere, moment in care pacienta poate fi transferata la obstetrician pentru monitorizarea uzuala a unei sarcini.
Difficult roads lead to beautiful destinations!